| 1.
|
ÎMPOVĂR'A, împovărez, vb. I. Tranz. si refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. - În + povară.Sursă
: DEX'98
( 16257)
- valeriu |
| |
| 2.
|
A împovăra ≠ a despovăra, a usura
Sursă
: Antonime
(68880)
- siveco |
| |
| 3.
|
ÎMPOVĂR'A vb. 1. a încărca, a îngreuia, a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.) 2. v. coplesi. 3. v. oprima. Sursă
: Sinonime
( 188795)
- siveco |
| |
| 4.
|
ÎMPOVĂR'A vb. v. însărcina.Sursă
: Sinonime
( 188796)
- siveco |
| |
| 5.
|
împovăr'a vb., ind. prez. 1 sg. împovăr'ez, 3 sg. si pl. împovăre'ază
Sursă
: DOR
(255044)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE ÎMPOVĂR//'A mă ~'ez intranz. si fig. A purta multe poveri; a încărca. /în + povară
Sursă
: NODEX
(339704)
- siveco |
| |
| 7.
|
A ÎMPOVĂR//'A ~'ez tranz. si fig. A face să se împovăreze. ~ cu griji. /în + povară
Sursă
: NODEX
(339703)
- siveco |
| |
|
|